Descrierea povestitorului

Nascuta intr-o zi de marti, la ora doua, Iulia nu se remarca, nefiind diferita de celelalte “miracole” ce se petreceau cam pe la aceiasi ora in sectia de Maternitate de la etajul trei al spitalului din Calarasi.
La varsta de 5 ani, paraseste scena in aplauzele furtunoase ale publicului, renuntand astfel la o cariera promitatoare de cantareata.
La varsta de 12 ani, intelege o data si pentru totdeauna ca nu va deveni niciodata artist plastic.
Peste 4 ani concureaza cu geniile matematicii, dar esueaza lamentabil. Se retrage, rusinos, si din acest domeniu, repetand intr-una ca cea mai importanta lectie cu care a ramas din matematica este Logica.
Tot cautand o supapa pentru caracterul ei dramatic, se hotaraste sa-si foloseasca Logica si ajunge la concluzia ca are nevoie de o echipa pentru a deveni artist. Astfel se impiedica si ajunge in bancile unei facultati de film, specializarea regie, considerand ca exploatarea ideiilor ia fata exploatarii tehnologiei.
Iulia invata, cu greu, ca ideile “destepte” nu isi au locul in film, ci doar la discutiile din puburi. Spectatorul este complex si iti cere inlantuiri logice emotionale, nu sa-I dai peste nas.
Lumea filmului o atrage si refuza realitatea sociala pana aceasta o prinde din urma. Suflandu-i in ceafa, realitatea ameninta mai rau ca niciodata si Iulia isi gaseste refugiul alaturi de alti naufragiati ce-si iau numele de Liberpedia. Ei viseaza la o societate activa, care nu trebuie sa se mai ascunda pe insulele ideilor abstracte.

99 de nopti

Oamenii se eticheteaza singuri cu atribute ce nu le apartin. Nu demult am intalnit un om care avea probleme in dragoste si-mi cerea sa-l ascult. Pentru ca povestile si situatiile ciudate sunt specialitatea mea m-am supus cererii unui total necunoscut.

Povestea lui incepea astfel:" Eu sunt un om foarte sensibil!". O fraza care pe parcursul a 5 ore am auzit-o de cel putin o suta de ori. Cu cat capata mai multa incredere in ascultatorul lui cu atat imi dezvaluia amanuntele sordide ale relatiei lui. Acest om "sensibil" se despartise de partenera lui pentru ca desi aceasta era intretinuta, nu accepta sa fie agresata. 

Dandu-si seama ca situatia i-a scapat de sub control si ca eu, "o femeie", conduc discutia incearca sa-mi spuna o poveste:

" Cand am vizitat tara mea natala, acum, cativa ani, cand eram in cautarea "sufletului pereche"  am intalnit un batran care mi-a spus povestea asta:" Era odata un soldat care pazea poarta unui palat maret. Intr-o zi cand chipurile imparatesti au vrut sa faca o procesiune prin oras, soldatul a avut sansa sa o vada pe printesa imparatiei, de care s-a amorezat imediat. Dupa multe straduinte a ajuns sa obtina o intrevedere cu aceasta. I-a spus ca o iubeste si printesa i-a ras in nas: "Tu esti un biet soldat, eu sunt o printesa, ce poti sa-mi oferi tu mie?". Soldatul i-a promis ca o sa faca orice ca sa o multumeasca. Printesa se gandeste si ii spune: " Daca reusesti sa stai nemiscat 100 de zile si 100  nopti sub balconul meu, vom discuta altfel despre problema ta." 

Soldatul din acea zi s-a postat sub balconul printesei, si in fiecare noapte  printesa iesea si il batjocorea, dar acesta nu se misca. Vremea s-a schimbat si inceput sezonul ploios, soldatul s-a imbolnavit, dar nu s-a miscat din locul lui. Printesa a inceput s-a induiosat si iesea sa-l priveasca noptile, suspinand in tacere. In cea de-a 99-a noapte soldatul a plecat. Printesa a inceput sa-l caute, dar nu l-a mai gasit."

 Isi insusise toate calitatile unui povestitor: facuse povestea personala, ii pierduse originea si o povestise destul de bine. Uitase un singur detaliu: Nu uita cine este receptorul povestii!

Orice student la film a vazut intr-un moment sau altul : "Cinema Paradiso". 

Asa ca din pozitia inteleptului a cazut in pozitia invatacelului care ma ruga sa-i explic povestea.

Pozitia povestitorului este privilegiata atata timp cat este performata cu raspundere.